Lumea Noastra (CUVINTE NOCTURNE)

Astazi toti ne intrebam de ce e lumea asa cum e, de ce toti ajung sa ne dezamageasca, simtim ca totul in jurul nostru se schimba, ca nu ne place schimbarea, dar totusi nu facem nimic ca sa „schimbam” ceva.

Intr-o lume in care valorile se schimba o data cu ritmul muzicii, in care oamenii uita de insisi, uita ca mai au familii, ca au parinti, frati, surori care au nevoie de ei, ce ne mai putem dori? Si totusi evoluam intr-un sens negativ. De ce?

Nimeni nu are puterea decat noi. Sunt de parere ca vointa face cel mai mult, inainte de toate, pentru ca daca crezi in ceva anume si doresti sa implinesti acea dorinta este imposibil sa nu se intample. Filosofii vorbesc de o anumita putere a Universului care atrage dorinta noastra, care in general e una pozitiva, astfel „fortele” incep sa lucreze pentru implinirea dorintei. Eu merg in alta directie, cea a puterii Divine, pentru ca daca as avea 3 vieti tot nu cred ca as putea face 1% din minunea care ne inconjoara. Chiar daca am accepta ideea conform careia omul provine din maimuta, tot raman atat de multe lucruri inexplicabile, care nu au luat fiinta de la un simplu „big-bang” oricat de mult oamenii de stiinta sau poetii ar incerca sa demonstreze asta:

„Dar deodat-un punct se misca… cel intai si singur. Iata-l
Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal!…
Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapanul fara margini peste marginile lumii…” (Mihai Eminescu – Scrisoarea I)

Nu stiu ce credeti voi, de care baricada sunteti, dar totusi uitati-va la mainile voastre, atat doar, la capacitatea de a tasta, de a face anumite miscari, si cum sunt ele coordonate, executate si cum le efectueaza atat de perfect.

Si atunci totusi de ce e lumea asa cum e? Pentru noi toti suntem asa. In loc sa ignoram raul care ne incojoara il acceptam. Tot mai mult ne intoarcem la vechea metoda de „rasplata” adica ochi pentru ochi si dinte pentru dinte si inca e bine, oricum se va ajunge si la mai rau. Uitam tot mai mult ca nu cel care se razbuna e bun si nu cel care distruge e invingator, ci dimpotriva, razbunarea e arma prostului un om care isi cunoaste valorile si valoarea nu va distruge si nu se va razbuna, ci dimpotriva va intelege, va ierta si va merge mai departe. Unii vor spune ca vorbesc baliverne, dar eu atat intreb: atunci cand te-ai razbunat, cat timp ai fost fericit? O clipa sau cat? Ai trait altceva in afara de bucuria din momentul in care ai facut raul celuilalt? Dupa ce s-a terminat razboiul cu ce ai ramas? Cu nimic, absolut nimic, iar din nimic nimic nu se va naste, pentru ca dupa cum spun si cei de la Vama Veche „Ura nu naste copii”.

 

Atunci cand suntem tradati se naste in noi o furie si o energie negativa care in loc sa o transformam in puterea de a schimbam ceva, tot ce facem e sa distrugem, atat pe noi cat si pe ceilalti, incepem sa facem scrum totul din cauza unui moment de slabiciune sau poate ca n-am acordat o second thought unui gest si uitam ceva: de ce am fost tradati? Suntem noi chiar atat de nevinovati? Nu e un motiv in spatele tradarii?! Ia mai gandeste-te! Totul are o explicatie si in spatele oricarui act se afla un motiv!

Alungam si refuzam orice valoare, ne credem superiori celor dinaintea noastra doar pentru ca am avut oportunitatea de a ne naste in era vitezei, a telefoanelor mobile si al minunatului Google care iti ofera raspuns la orice intrebare. Dar valorile nu se nasc din materialisme, nici din electricitate, viteza si nebunie, valoarea tuturor obiectelor si bunurilor care ne inconjoara o dam noi prin apreciere. Ce rost ar avea florile care sunt cultivate de mii de oameni daca ele nu ar fi daruite, care-ar fi rostul unei sticle de vin daca nu o savurezi alaturi de persoanele dragi si la ce-ti mai foloseste masina care are sute de cai viteza daca tu, asta seara vei intra intr-o casa goala, fara ca nimeni sa te astepte cu drag si sa-ti spuna: bine-ai venit! Abia am asteptat sa te vad!

Azi un coleg de munca a avut o rugaminte, ti-a adresat-o, dar ai refuzat sa-l ajuti, sau poate nu se simte bine, a trebuit sa lipseasca iar tu sa faci si munca lui. L-ai inteles sau ai zis: ei uite-l mai, iar lipseste si eu tre sa trag si pentru el. Nu acuz pe nimeni, nu toti suntem la fel, dar daca macar o data ai gandit si ai facut asa, cum iti doresti ca lumea ta sa fie mai buna? Pe tine nu te doare, tu nu suferi? Cine nu sufera si cine nu e afectat de anumite boli sau actiuni? Cu totii suntem si tocmai pentru acest lucru trebuie sa incepem sa schimbam ceva, sa nu ne lasam orbiti de faptul ca trebuie sa muncim mai mult sau sa stam mai mult la munca azi, totul se rasplateste, cu bine sau cu rau se rasplateste, cu totii ne primim rasplata, dar e foarte important sa intelegem ca depinde de noi ce primim si ce oferim. Sa nu astepti sa primesti lauri daca tu semeni ura si sa nu astepti sa fii luat in brate cand tu imparti palme.

Ceea ce mie mi se pare cel mai grav e ca toti suntem constienti de auto-distrugerea noastra, dar nu facem nimic pentru a schimba ceva. Asteptam totul de la altii, iar noi precum sultanii stam si asteptam „minunea”, care nu mai apare si devenim pleosti si dezamagiti precum niste copii care n-au primit jucariile mult visate de Craciun si uitam ca pentru a primi ce ne dorim, trebuie sa mai facem cate ceva, poate uneori e suficient sa tii in brate atunci cand se cere asta, sau sa intinzi mana unei persoane nevoiase, sa lasi un leu copilului care cerseste, sa iti ajuti prietenul sa termine mai repede munca sau sa isi dactilografieze licenta sa puteti iesi la o bere diseara, sa-ti bucuri iubita cu o floare pentru ca azi bucuria ei e dobordanta si pentru ca asa ti-ai dori sa o vezi mereu, sau sa-ti suni parintii, care poate azi nu mai locuiesc in aceeasi casa cu tine si sa-i intrebi ce mai fac, sa le spui ca ti-e dor de ei si abia astepti sa ajungi acasa.

De ce e atat de greu in a face un gest care sa bucure si care sa schimbe ceva dar e atat de usor sa faci „boom” sufletul cuiva? Si te mai intrebi de ce nu te mai cauta nimeni, de ce atunci cand ceri ajutorul cuiva ti se inchid usile, de ce esti catalogat intr-un fel sau altul, de ce nu mai putem face nimic, de ajungem sa suferim de boala mileniului trei si de ce seara cand ajungi acasa intri pe net, dai un search, poate mai intri si pe Youtube sa te mai incante o melodie, si poate ti-o si descarci, deschizi si un Yahoo! Messenger, verifici un mail, ai primit inca o notificare de la munca, ah maine o zi infernala, nu mai vrei, esti singur/a, iti dai seama ca nu ai mai socializat de mult, ai vazut o/un tip/a fain/a si ti-ar placea sa ol/o inviti sa un suc, dar zici in sinea tine: bleah, altadata! Si te pui la somn, uiti si de messenger pentru ca esti plictisit, lumea nu te mai intreaba nimic, ti-ai pus un status inteligent „dorm” sau DND si esti fericit! Trece noaptea si te trezesti, si parca doreai ca seara trecuta sa fie un vis, azi sa fie dupa-amiaza sa vezi ca e 6:30, iar tu la 6:00 trebuia sa-l/s-o suni pe tipul/a bestial/a cu care ai intrat in vorba si ai vazut ca nu te-ai inselat ca era super si uite ca a acceptat sa iasa cu tine, zbori din pat, cauti telefonul dar din cauza nebuniei si somnului nu-l gasesti, si cand sa-l gasesti nu mai ai baterie, cauti incarcatorul, finally ai si power il/o suni, te scuzi, somnoros/a ca intotdeauna devii un milusel/mielusea pentru ca-ti doresti sa iesi si o dregi si o intorci promiti ciocolata si flori/bere si vizionarea meciului impreuna doar pentru a nu pierde sansa de a iesi in oras asta seara!

 

Dar nu! E dimineata, hopa sus! Munca te asteapta, patria e patrie si trebuie servita! Seful urla daca ai ajuns la 8:01, iar tu ai din nou o zi proasta, cuprinsa de monotonie si o dupa-masa care te asteapta singura acasa si o noapte cand trebuie sa adormi fara ca nimeni sa-ti spuna: noapte buna, iubirea mea!

Lumea suntem Noi iar noi suntem Ea, asa cum e asa o avem. Cum construim asa avem si cum ne asternem asa dormim… o noapte, doua… o viata… iar la sfarsit ne intrebam de ce a fost sa fie asa, de ce nu a fost altfel?!

Si oare de ce?! Pentru ca ne-am interzis sa mai visam, pentru ca inaintea celor dragi sunt banii, pentru ca business-ul nu se incurca cu fustele, dar cand nu mai ai nicio fusta si business-ul te omoara nu mai ai nimic, pentru ca acum esti tanar si trebuie sa lupti sa-ti faci o cariera, si poate ai prins si-un job fenomenal, te plimbi cu Mercedesul firmei si-ai uitat de toti, dimineata cand pleci de acasa esti prea bun ca sa o iei si pe vecina pana in centru ca sa nu mai asteapte biata dupa autobus, azi porti haine de firma si mirosi a D&G de parca astea te-ar face mai bun, ai incredere in tine, azi Tu esti cel mai important si mai tare din parcare, faci partea din lumea buna si ai o noua achizitie de facut, toti iti sunt la picioare, servesti doar apa plata cu lamaie uitand cum altadata in vremea copilariei tale stateai cu Georgica la bunici si beati apa dintr-un izvor gasit aievea si nu aveai problemele digestive de care azi „suferi” si trebuie sa te protejezi, de maica-ta ai uitat ca biata isi iubeste copilul si lasa de la ea ca doar e ocupat, frate-tau misuna si el pe undeva, cu trei copii trage ca robu’, dar e fericit, dar deah! Aia nu-i fericire! Tu vrei sa-i dai dai copilului tau un raft intreg de jucarii, uitand ca sunt doar valori materiale care nu vor inlocui niciodata prezenta si iubirea ta!

Iar cele scrise mai sus sunt doar o parte din motivele pentru care: de ce e lumea asa cum e? De ce e asa de rea? Acestea sunt putinele motive personale pentru care suntem cum suntem, iar daca ar fi sa detaliem motivele nepersonale, externe dar care ne afecteaza direct cred c-ar trebui fiecare sa scrie cate un blog pe zi sau poate doua, trei… si tot ar mai fi ceva de zis.

Poate ar trebui sa schimbi ceva. Ia nu mai sta pe messenger, si daca stai ia saluta-l pe Georgica, da cela cu care stateai verile la buna-ta, si intreaba-l ce mai face, daca n-are timp sa mergeti la un suc/o bere ca doar sunteti prieteni vechi, va dati cu Mertzanu’ ca v-ati dat destul in copilarie cu bicicleta, si poate iei telefonul personal si-o suni si pe mama, sa vezi ce mai face, sa-i spun ca ti-a fost dor de ea, sa o intrebi ce mai face tata si sa-i spui ca abia astepti sa ajungi acasa sa dai o bere din salariul tau „mic”, sau poate sa te mai uiti in dreapta si in stanga si sa o lasi mai repede pe colega careia ii cade pe birou capul de durere si sa-i faci un favor, care garantez eu ca ti-l va rasplati ca e fata de treaba si tot timpul te-a ajutat, si poate ca te bagi in seama cu tipul/a de care vorbeam mai sus, sa nu mai fi atat de obosit/a si de enervant/a de s-au saturat si prietenii de tine, motiv pentru care n-au mai dat niciun semn de viata, uitand ca prietenii se si tin nu doar intretin, iar cei intretinuti se duc cand nu mai ai cu ce, ah si sa nu uit, mai lasa tinuta office si pune-ti un tricou si-o pereche de pantaloni comozi, si nu negri ca nu esti cu siguranta faimosul Caron, sau poate o rochie colorata si cu flori ca doar esti femeie si e vara, mai bucura-te si tu de viata nu-ti mai bate atata capul cu situatia contabila care azi te-a terminat, ia-ti iubitul/a si mergeti la un film, luati floricele si suc, dar nu Diet, ca azi ai permis la zahar si la tot ce e dulce, zambeste si lasa-te purtat/a de vis de soare si de viata! Nu inchide portile sinelui tau, ci deschide-le sa intre putin soare, sa se aeriseasca incaperile creierului tau, care e suficient de afectat de radiatiile laptopului si de tonul ingrozitor al telefonului!

Lumea esti Tu. Nu iti place? Schimb-o, fa ceva, nu fi indiferent. Indiferenta nu duce decat la distrugere. Zambeste, daca poti ajuta, dar nu lasa ca lucrurile sa treaca pe langa tine si chiar de nu esti Picasso, picteaza universul lumii tale, arunca pete de culoare pe el si lasa-le sa se intrepatrunda! Bucura-te de ce ti se ofera si nu te plange de ce nu ai, uita-te la ce poti si fa astfel incat sa obtii ce iti doresti, in orice ai crede, Universul sau Divinitatea, te vor ajuta sa realizezi, atata timp cat iti doresti asta si lupti pentru lumea viselor tale! Cum spun cei de la Beck’s: cheia e la tine! Depinde de tine daca indraznesti sa deschizi usa si sa te indrepti spre implinirea dorintelor tale si spre o lume altfel, dar mai buna!

S.I.M.

Afisari :623