Saru’mana domn director!
March 21st, 2010 by S.I.M.Buna dimineaţa stimaţi cititori! Nocturnele cuvinte au revenit si s-au făcut puţin matinale!
Azi de dimineaţă m-am uitat la Ştirile Protv şi făceau un promo pentru “România te iubesc” în care reporterul Pro Tv Cristian Dima a făcut un reportaj despre condiţiile feroviare româneşti. Bine, omul îşi exprima dezamăgirea totală faţă de tot, unui marfar ca să efectueze o distanţă de 60 de km i-a luat 5 ore. Well, what can you do, dude?! This is it! Not Michael Jackson, but an amazing Romania! Give it up for Romania, please! Or not!
Am ajuns nişte jegoşi şi nişte nemulţumiţi care nu fac nimic. Îmi cer scuze dacă prin vorbele mele jignesc, dar adevărul e mai mult decât evident, iar problema trenurilor e pe departe cea mai importantă.
Aici în Vest, situaţia economică lasă de dorit. Dacă o parte de ţară are parte de investiţii, aici zici că-i ţara lui Papură Vodă. S-a ajuns în situaţia în care unui tânăr să îi se ofere 5 milioane, adică 500 Ron pentru un job care merită cel puţin de 3 ori atât. Suntem jigniţi pe faţă de nişte oameni care nici măcăr nu au puterea de a investi, chiar şi într-un om, ci doar a jigni, dar în schimb aşteaptă să dai totul. Unde să dai totul dacă ţie ca şi individ nu ţi se oferă încrederea de fi plătit cât de cât decent-cum se mai aşteaptă unii să fii bun şi să munceşti, de ce se mai miră că nimeni nu face nimic, cand nu eşti apreciat aşa cum trebuie… adică renumerar.
Şi totuşi vina ne aparţine. De ce? Pentru că permitem unor angajatori precum Carrefour, Real, Selgros să plătească puţin pentru munca depusă. Pentru că executăm haine, pantofi şi alte bunuri de lux pentru o străinătate şi nu suntem plătiţi deloc. Nici măcar 10% din cât am merita, şi pentru că ne mulţumim cu nişte haine ieftine, chinezeşti, şi cu tonele de importuri scumpe cât China, iar noi avem cea mai mare rezervaţie de papură, din care se produce celuloză, iar noi proştii importăm hârtie igienică la preţuri de îţi vine să fugi, doar pentru că are norişori pe ea şi aromă de piersică. Vreţi să vă zic un mic secret? Cu toţii putem imprima nişte norişori şi chiar să ne facem hârtia igienică să miroasă bine, că doar… dacă nu miroase bine nu mai putem merge la toaletă!
Ţin minte că ascultam undevă că nemţii după război s-au pus şi au lucrat la străzi gratuit, mână de la mână iar azi au nişte şosele de invidiat. La noi cine ar face aşa ceva? Dacă suntem campioni la ceva e la aruncat mizeria pe jos. Nu ştiu cum e în alte oraşe, dar la noi s-a introdus o taxă de 500 RON dacă eşti surprins aruncând mizeria pe jos. Foarte bine. Să o facă de 1000 RON+muncă în folosul comunităţii.
Mai stăteam acum 3 zile şi am auzit pe cineva vorbind la un telefon zicând: păi eu sunt managerul… ea a fost doar secretara mea. Dezgustător, de parcă fata respectivă care fusese secretară ar fi fost ultima depravată; unora li se instaurează în creier că dacă, au ajuns într-o poziţie meritată sau nu, li se cuvine totul. De parcă eşti mai bun dacă eşti director sau femeie de serviciu dacă tu, ca om eşti patetic.
Tot mă întreb de ce nu ne lasă şi pe noi Dumnezeu musulmani o zi -două, cât să apară nişte Kamikaze să mai arunce în aer câţiva politicieni, manajeri… că tot îşi fac de cap!
Alţii se dau peste cap să facă să fie bine, iar noi nu facem altceva decât să ne mulţumim cu ce ne oferă caţiva oameni care dacă au venit in ţară în 90 cu 1000 de Dolari, azi se cred mari chiaburi. Situaţia de azi mi se pare similară cu cea de acum câteva sute de ani când mica burghezie, chiaburii şi “noii aristocraţi” au venit la putere. Toată lumea se credea bogată şi desteaptă, cultivată cand ei erau doar nişte îmbogăţiţi recent din mici afaceri necurate, dar ne scuzaţi, suntem burghezi!
Nu scriu ca să-mi exprim doar dezamăgirea, ci ca să-mi exprim mila faţă de un popor ale cărui valori se duc. La noi toate sunt scrise în engleză, se cântă şi se valorifică în engleză, dar suntem plătiţi româneşte!
All the best,
S.I.M.
cititi blog-ul intreg, destul de bine
Sper ca aceste cuvinte nocturne pe care le asterni in acest blog sa le fie de folos tuturor tinerilor care vor sa-si depaseasca conditia de muritori pe pamant.Ca replica la ceea ce ai scris m-am decis sa-ti raspund la unele afirmatii facute in acest articol. Si eu sunt o tanara cu perspective inalte cu cu capacitati deosebite, dar fata de tanarul pe care l-ai prezentat mai sus eu stiu sa-mi dau o valoare… As fi dorit ca tu sa fi prezentat situatia altfel si sa nu prezinti doar reultatul. Departe de mine gandul ca acest tanar nu merita apreciat pentru munca pe care o face, dar… si-a pus problema oare ca intr-un job trebuie sa ai exerienta in domeniu?!? Sunt sigura ca nu avea din moment ce i s-a oferit un salar atat de modest. Aici gresesc multi tineri, eu nu spun ca la prima impresie nu am gandit la fel ca tine, dar valorosi sunt oamenii care trec de aparente si privesc adevarul. Acest tanar trebuia sa realizeze ca el este platit sa INVETE o munca si subliniez sa INVETE de la oameni cu experienta un job despre care el nu stia “cu ce se mananca”. In momentul in care ai puterea si cunostintele necesare de a fi independent in jobul pe care-l ai si remuneratia este pe masura!!!
Este greu in ziua de azi sa-ti gasesti un job in care sa fii acceptat FARA EXPERIENTA deoarece esti TU cel care primesti beneficii: specializare in domeniu (pe care de altfel ar fi trebuit sa o platesti tu ca sa inveti ceea ce trebuie, pentru ca ulterior sa te prezinti la un interviu si sa spui ca ai cunostinte in domeniu) in plus esti si platit pentru asta! Deci sa nu aruncam vina pe altii inainte de a ne privi pe noi insine!
Inchei prin a ura mult succes tinerilor ambitiosi romani.
Ca sa imi exprim o parere la cele scrise pe blog si nu am putut sa nu trec cu vederea commentul postat de Anca Ioana.
Sa o luam asa :
In ziua de azi angajatorii cauta tineri dar si cu experienta de 20 de ani. Suna cunoscut ?
De asta se concediaza oamenii din posturi cheie pt ca au prea multa experienta ori ca sunt platiti foarte bine ?
Ce e drept se cauta “prostimea tineretului“ ca astia pot fi imbroboditi usor cu un salar mizer invocandu-se motive de genul.. nu ai experienta atat meriti. ( de aici e prima etapa a indiferentei, a nepasarii la locul de munca. Angajatorul se face ca ne plateste , iar noi ne facem ca municm.
Daca se incepe de la o renumeratie corecta ma refer care sa asigure strictul necesar de supravietuire, consider ca la randul angajatului interesul va creste.
Problema la nivel national e ca suntem lasi si acceptam ceea ce ni se ofera, nu suntem uniti, nu vrem/nu cunoastem drepturile noastre.
De asta isi permit marile corporatii sa faca afaceri in Ro, ca lor li se rupe.(Aceste miscari nu le pot face in tara de origine pt ca lumea de acolo stie care e minimul de euro pt un trai)
Noi nu suntem renumerati pe experienta vasta sau efortul depus fizic/psihic, ci ca pe niste forte brute care produc pt ei.
Anca draga , nu stiu ce functie ocupi sau cu ce anume te ocupi.. sau ce experienta ai. Dar impresia pe care mi-ai lasat-o e una de o persoana mult prea aroganta pentru comentariul meu… umil si sarac.
Sunt multe de zis la acest subiect…..Si eu provin din partea de vest a tarii si cunosc foarte bine situatia, e la fel de patetica si in Resita.
S-ar putea spune ca aceeasi poveste se regaseste si printre job urile din capitala, poate la alt nivel insa cu aceleasi neajunsuri. Parerea mea este ca atata timp cat visul tinerilor din RO este sa lucreze in corporatii, aceste plantatii de sclavi vor avea suficienta mna de lucru ieftina multi ani de acum inainte. Este suficient sa intri pe site uri de genul desprefirme.com si sa citesti comentariile postate (sub anonimat) la marile companii ca sa iti dai seama ca piata fortei de munca din RO se apropie mult de sclavagismul cu acte in regula.
Sunt multe de zis…Nu pot sa zic mai mult, ma intristeaza subiectul.
Din pacate situatia prezentata mai sus de Madalina nu este reala. Pentru inceput adevarul trebuie sa primeze si sa nu fie prezentate lucrurile doar cu jumatati de masura.
Din moment ce doresti un job felxibil adica angajatorul face programul in functie de angajat, nu lucrezi 8 ore pe zi, ai un salar fix pe luna (modest) si primesti si x % procent din ceea ce realizezi pentru inceput nu este un lucru rau; aceasta tinand cont si de faptul ca unii tineri ce lucreaza in unitati publice cu responsabilitati mari pentru un salar de 900 RON, iar acestia lucreaza in 3 schimburi cu un program de 8 ore/schimb respectiv 12 ore nocturn. Sa nu ne amagim cu “prostimea tineretului” ca acestia nu vor sa auda de responsabilitati, iar experienta de 20 de ani pe care o invoci tu (dvl) o gasim la persoanele cu un bagaj de cunostinte bine definite si dezvoltate care la randul lor au pornit de undeva de jos. Nu poti sa ajungi sus fara sa muncesti,(in cazul celor celor capabili si fara relatii) sa fim seriosi,nici in Romania si nici in alta tara.
Tin sa precizez ca sunt de partea tinerilor care vor sa-si creeze un viitor bun dar nicaieri nu se poate avansa fara munca.
Eu ocup o functie care imi ofera posibilitatea de a intra in contact cu multe persoane si de a face interviuri. Sa va prezint o situatie: in timpul unui interviu angajatul este intrebat ce experienta are in domeniu si care sunt cunostintele sale in ceea ce priveste calculatorul si programele stapanite. Experienta in domeniu nu o are, programele stapanite sunt in numar redus si ma refer aici la programele de baza. Angajatorul: “nu este nicio problema, se pot invata de la cei cu experienta”. Punctul cheie: salariul. Angajatul este intrebat CE SALAR DORESTI? Angajatul raspunde ca NU vrea sa aprecieze el. Dragi tineri daca voi nu va stiti aprecia, CINE sa va aprecieze? Angajatorul care nu a vazut nici macar ce capacitati aveti? … I se ofera un salar modest cu posibilitatea de a avansa odata ce cunostintele sale sunt pe masura, in plus i se ofera X% procent din realizarile echipei chiar din prima luna.
Oricat de mult iti doresti sa fii apreciat si sa ai o valoare nu o poti dobandi daca anterior nu demonstrezi ca o meriti, iar ca sa o meriti trebuie sa depui un minim de efort.
Dragi tineri cand va prezentati la un interviu in fata angajatorului evitati mimica fetei. Daca exista nelamuriri ar trebui sa le discutati si nu sa le exprimati prin mimica.
Iar daca strainii au ajuns sa investeasca in tara noastra este pentru ca romanii nu stiu sa se aprecieze. Nu este vina lor ci a celor care accepta. Sa fim realisti ei ca straini au reusit sa dezvolte tara noastra.
Nu cunosc autoarea articolului si nici o persoana ce comenteaza. Dar fiind in spatiul virtual ne expunem parerile mai mult sau mai putin decat in viata reala, depinde de la caz la caz.
Ceea ce a expus Madalina in articolul ei e mai mult situatia reala din viata de zi cu zi, cu siguranta fiecare dintre noi la un moment dat s-a confruntat cu asa zisi angajatori. Cunosc foarte bine speta lor si mai ales nivelul de salarizare.
Anca pentru tine ce inseamna un salar modest in ziua de azi ?( ala de inceput de care pomenesti tu)
Despre cei care pomenesti tu in unitatile publice sunt hypermarketurile si restul corporatiilor in care munca fizica face totul. Nicidecum responsabilitatea unui job. Stim foarte bine ca rar.. rar sunt luati la raspundere cei din varf… toate se sparg in capul celor de jos.
Da, prostimea-tineretul nu vor sa auda de responsabilitati pt un salar de toata jena.. nu?
Iar ceea ce spuneam eu cu experienta de 20 de ani,e vorba ce circula prin popor. Tanar dar si cu experienta de 20 de ani in spate. Asta e canditatul ideal in privinta angajatorului..si sa fie platit putin.Dar aici e vorba de supravietuire… nu se poate asa cu sufletul in rai dar si cu p.. in/la caldurica.
Ziceai de cazul in care un angajatorul intreaba un angajat ce experienta si cat de bine stapaneste pc/programe? Intai trebuia sa spui despre ce job e vorba si cerintele postului/fisa postului.
In ziua de azi oricine stie sa aprinda un pc sa trimita ici colo 2-3 mailuri,sa editeze in word.
Tin sa cred ca nu a fost vorba de un post de progamator/webdesign si asa mai departe,in care sa se puna accent pe programe extra.
La situatia cu salariul-Ce e drept a fost vina angajatului ca nu si-a expus ferm nivelul salarial pt care se preteaza, dar intotdeauna aici e punctul de cotitura in care drumurile fiecaruia o pot lua separat. Dar asta se intampla de cele mai multe ori din vina angajatorului care mereu va dori sa ofere cat mai putin.. indiferent cat de bun sau slab e un angajat. Un angajator in ziua de azi nu priveste un OM, ca om cu nevoi,necesitati. Ci ca pe un/o forta bruta ce executa comenzi. Sunt multe de zis dar nu vreau sa intram in polemici.
In incheiere fac o mica precizare- plata unui angajat nu se face pentru cit de bun e sau cit de mult produce ci pentru cit de usor poate fi inlocuit.
Mare dreptate are scumpa si buna mea prietena Madalina, prin tot ceea ce a scris in acest articol, dar din pacate pe nicaieri in tara asta nimic nu merge bine, in loc sa crestem si sa ne dezvoltam, noi pe fiecare zi ce trece descrestem. In aceasta tara angajatorii cauta sa angajeze oameni cu experienta in domeniu, care sa poate lucra intre 8 si 10 ore pe zi, dar pe care sa ii plateasca cu un salariu de 500 sau 600 de lei. La noi in tara, nu vei fi platit vreodata la adevarata ta valoare, deorece angajatorii vor cauta mereu oameni cu experienta carora sa le ofere un salariu mizer. La cum merg lucrurile in tara noastra, nu cred ca va fi bine prea curand, deorece acei asa zisi patroni sau manageri, dupa ce au ajuns mari, nu se mai gandesc ca odata in viata au fost si ei mici. Considera ca daca au ajuns sus, totul li se cuvine si pot face orice cu cei pe care ii angajeaza. Pot spune ca din 1989 incoace, cei de sus s-au plans ca pe vremea regimului comunist a fost rau, dar nu au luat masuri ca sa demonstreze ca ei pot face ceva ca sa ne fie mai bine, au zis doar ca fac si dreg pana s-au vazut pe scaun si apoi nu i-a mai interesat, iar acum stramba din nas si fac nazuri, cand cei mici isi cer drepturile salariale, dar ma intreb oare ei ar fi in stare sa traiasca o luna de zile cu un salariu de 600 de lei. In loc sa incerce sa faca ceva asa incat sa avem si noi o tara infloritoare, ei nu se gandesc decat sa le fie lor bine, ei considera ca majorand mereu preturile, taxele, impozitele si reducand salariile celor mici va fi mai bine, dar din pacate asta poate duce la o noua revolutie, oamenii vor suferi si vor fi tot mai nemultumiti si la un moment dat se vor revolta din nou.
E “interesant” sa citesti mereu aceleasi pareri despre situatia din Romania. “Salarii mizere, bataie de joc, angajatori care sfideaza”. Dragilor, e de rau…pe bune. E de rau, cu atat mai mult cu cat toti ne batem joc de toti, intr-un fel sau altul. Hai sa cartim mereu despre ce si cum se intampla in tara noastra. E lucrul la care ne pricepem cel mai bine, BARFA si CARTITUL. Cum sa afirmi ceea ce afirmi, ca nu esti apreciat suficient “renumerar” pentru un job care solicita munca intelectuala ? Fratilor, sa nu pretindem ca suntem intelectuali, atata timp cat noi nu stim ca este REMUNERATIA cea care, sa spunem, nu este pe masura asteptarilor noastre. Ce inseamna “renumeratie”, salariu ? Get real ! E greu in Romania, e foarte greu. Dar daca facem o scurta examinare retrospectiva, cu multa sinceritate, ma intreb daca vom mai avea curajul sa aruncam ofense asupra persoanelor din jur si sa pretindem ca nu suntem ipocriti. Asadar, munca de proasta calitate, remuneratie pe masura. Nu cred ca un angajator care observa in angajatul lui o persoana stralucita ar risca sa piarda acel angajat oferindu-i un salariu mizer, cand acesta isi stie valoarea si o stie aprecia. Daca o face, inseamna ca nu merita sa muncesti pentru el, deci iti cauti un alt job. Dar, ne stim aprecia valoarea, suntem siguri de ea ? Daca nu suntem siguri de valoarea noastra, cum am putea pretinde sa fim platiti cu salarii foarte mari, avand in vedere riscul la care supunem firma si angajatorul respectiv? Sa fim rezonabili, totusi. Nu spun sa acceptam salarii mizere, nici eu nu as accepta asa ceva, spun doar sa lasam orgoliul la o parte, sa acceptam sansa de a putea demonstra ca meritam un salariu mare. Adica, un compromis in privinta salariului nu mi se pare un pas gresit. “Accept propunerea angajatorului, un salariu mediu, dar astept sa fie de acord sa renegociem salariul cand ii voi demonstra valoarea mea. E echitabil ? Nu sunt de partea nimanui, dar sunt de parere ca, o data constienti de adevarata noastra valoare, ar trebui sa stim sa ne cerem drepturile. Pana atunci, sa ne bucuram de oportunitatea de a fi angajati in cadrul unei firme de viitor, unde avem sansa sa ne dovedim valoarea, unde avem sansa sa castigam increderea si respectul angajatorului. Asta depinde in totalitate de noi, cei angajati. Este evident, mai mult decat logic, faptul ca salariul de pornire nu va fi unul extraordinar, dar el se poate renegocia, o data cu dobandirea experientei. Iar daca voi preferati sa stati in cautare de joburi cu salarii mari, stati degeaba. Fiti isteti, invatati sa va castigati respectul, salariul si sa negociati, atunci cand va puteti recunoaste valoarea. Pana atunci, lucrurile vor merge prost. Sa nu ne facem ca muncim, ca, la randul lui, angajatorul sa nu se poata preface ca ne plateste.
Da, Anca-Ioana, sunt de acord cu tine, nu se poate ajunge sus fara munca. Spun asta pentru ca stiu, pentru ca te stiu, pentru ca stiu cat ai muncit tu, pornind de la un salariu mizer la randul tau. Stiu ca ai stat zile intregi, nopti intregi ingropata in munca si stiu stresul prin care ai trecut pentru a realiza ceva. Te sustin si imi pare rau ca persoane care pretind ca te stiu arunca jigniri gratuite doar pentru a-si justifica incompetenta. Dar, va fi mereu asa, atata timp cat nimic in Romania nu va fi echitabil.